viata dupa munca

e un subiect mult dezbatut in ultima vreme,
de parca oamenii s-au trezit deodata si si-au dat seama ca au pus accentul pe ce nu trebuia...adica munca.
au uitat intre timp de ce e mai important in viata ,dragoste,prieteni, ingrijirea si rasfatarea propriei persoane...
nu inteleg de ce oamenii privesc munca ca pe un rau necesar, ca pe ceva ce ar tb facut repede si fara sa te gandesti prea mult...sa pleci cat mai repede, sa faci doar ce intra in atributiile tale, fara sa lasi loc imaginatiei,inovatiei si improvement-ului.
exista doua vieti-viata de la munca si viata de acasa.
multi inteleg ca cele doua nu trebuie sa fie complementare. de multe ori iti dai seama ca habar nu ai daca colega ta e casatorita sau nu,din ce parte a tarii e sau daca are 23 ani cum ia-i da tu sau mai mult...nu mai vorbim de muzica,mancare sau data de nastere...atata timp cat nu esti in stare sa observi daca e blonda natural sau nu...
si uite asa cum spunea cineva ne trezim cu doua inimi una pe care o luam la munca si una pe care o purtam acasa...ca dehh cei de la birou nu trebuie sa stie prea multe despre tine...
am auzit si varianta ca nu trebuie sa te imprietenesti cu cei de la munca...ca apoi nu mai poti lucra cu ei...pesemne ca unii ajung sa se traga de sireturi...dar a cui o fi vina..???
dar cea mai creata idee e cea a unui manager care pentru a stinge nemultumirile din birou a decretat sus si tare ca - NU MAI AVETI VOIE SA VORBITI INTRE VOI!!!-
HAA???????????????????
in cazul asta inteleg de ce unii isi fac jobul cu infrigurare fara sa se uite in dreapta si stanga iar la ora sase sparg usa.
i'll be back...

acasa

cred ca putine cuvinte isi gasesc in sufletul nostru asemenea rezonanta precum "acasa"
de ceva timp imi doresc sa locuiesc intr-o casa in care sa pot merge desculta.
fara sa tarai tot soiul de papauci cand iesi din camera.
deja mi se par impersonale casele care au doar parchet si gresie, fara a avea covoare sau mocheta...
imi cumparasem din ikea un covor multicolor pe care mi l-am dorit si de care eram tare mandra, dar s-a murdarit si dupa ce l-am spalat nu mai arata ok...si asa am renuntat la el... si la mersul in picioarele goale.
asa am ramas in minte cu o asociere acasa-desculta...si cu dorul unui acasa...

franturi de viata

rasfoiam in fuga blogurile altora, persoane pe care nu le cunosc.
la fel am facut si cu flickr.com site unde lumea posteaza fotografii, tot un fel de blog, tot povesti, doar ca in imagini...
si apoi mi-am amintit drumurile dinspre casa spre sibiu,sau bucuresti, in functie de locul in care imi duceam veacul...scrutam ferestrele luminate ale apartamentelor si surprindeam diverse imagini.
ca si cum te-ai uita la un film secvential in care totul dureaza doar cateva secunde ...pentru ca doar atat aveai timp sa furi in treacatul autocarului sau al trenului.
hmmm...somehow strange.

going home

e sapte iar si a mai trecut o zi. minute si ore si clipe.
cum masor? cum cantaresc calitatea timpului trecut?
cat am zambit- asa cam de 7
cam am muncit - cam un 7
cat am invatat - cam un 6....
ce fel de zi??? o zi de luni doar , cam de nota 6 si...restul???
maine, promitem mai mult , dar??? mai mult ce???
promit sa rad mai mult...si sa aflu trei lucruri noi.
oare cand am sa aflu cum,cand si mai ales pe cine voi iubi???
sper sa ploua...si atunci voi iubi cu siguranta...fiecare strop de ploaie...
bonsoir ma belle,je t'embrasse!!!

here we go.

fara introducere. fara cap si coada. pur si simplu.
daca nu ar fi inceput, probabil ca nici eu.
si cand ma gandesc ca azi dimineata un gand negru ma fulgera...ce-ar fi daca as arde tot???
dar doare ca sunt ganduri de rascruce si unele chiar interesante.
acum poate isi vor gasi un loc pe acest blog.
si totusi nu e mai romantic creionul si foaia de hartie?
dar nu...cine isi mai aduce aminte ce e romantismul?
bizzare. back to work...chiar daca nu am chef...