e un subiect mult dezbatut in ultima vreme,
de parca oamenii s-au trezit deodata si si-au dat seama ca au pus accentul pe ce nu trebuia...adica munca.
au uitat intre timp de ce e mai important in viata ,dragoste,prieteni, ingrijirea si rasfatarea propriei persoane...
nu inteleg de ce oamenii privesc munca ca pe un rau necesar, ca pe ceva ce ar tb facut repede si fara sa te gandesti prea mult...sa pleci cat mai repede, sa faci doar ce intra in atributiile tale, fara sa lasi loc imaginatiei,inovatiei si improvement-ului.
exista doua vieti-viata de la munca si viata de acasa.
multi inteleg ca cele doua nu trebuie sa fie complementare. de multe ori iti dai seama ca habar nu ai daca colega ta e casatorita sau nu,din ce parte a tarii e sau daca are 23 ani cum ia-i da tu sau mai mult...nu mai vorbim de muzica,mancare sau data de nastere...atata timp cat nu esti in stare sa observi daca e blonda natural sau nu...
si uite asa cum spunea cineva ne trezim cu doua inimi una pe care o luam la munca si una pe care o purtam acasa...ca dehh cei de la birou nu trebuie sa stie prea multe despre tine...
am auzit si varianta ca nu trebuie sa te imprietenesti cu cei de la munca...ca apoi nu mai poti lucra cu ei...pesemne ca unii ajung sa se traga de sireturi...dar a cui o fi vina..???
dar cea mai creata idee e cea a unui manager care pentru a stinge nemultumirile din birou a decretat sus si tare ca - NU MAI AVETI VOIE SA VORBITI INTRE VOI!!!-
HAA???????????????????
in cazul asta inteleg de ce unii isi fac jobul cu infrigurare fara sa se uite in dreapta si stanga iar la ora sase sparg usa.
i'll be back...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Mah, eu zic asa - si vb din punctul meu de vedere, atat al job-ului pe care il fac, dar si al propriei mele constructii: la noi in publicitate, munca se desfasoara ... cumva in lant... adica: tu astepti o vorba de la client service, apoi tre sa dai niste telefoane pentru negociere si toate cele, asadar niste raspunsuri pe care sa le compactezi si sa le dai mai departe. Insa, inainte de a face asta, trebuie sa ai in vedere ca si cel pe care il suni este si el o za dintr-un lant.... Asadar, nu esti doar tu cu tine. Depinzi de altii, care la randul lor depind de altii si tot asa. De obicei, clientul este cel ce pune cea mai mare presiune pe tine dar tu esti cel ce iti educi clientii. Avem clientii pe care ii meritam si suntem obositi si stresati tocmai pt ca nu stim sa ii tinem in frau...sau macar sa le expunem problema cap - coada. Eu una refuz sa imi fac programul in functie de timpul ce-mi ramane dupa job. Si asa din pricina traficului ajung cu cel putin o ora jumate intarziere... Am prieteni pe care ii sun in dorinta de a-i scoate in oras si ma lovesc de un refuz de genul: "nu pot sa mai ies in seara asta, ca mai am ceva de facut la birou..." hey... stai asa.... nu e ok... de ce mai ai ceva de facut la birou? Atat de slab esti? Ok, inteleg sa ai o urgenta si chiar sa "arda", dar nici asa... zi de zi... an dupa an... Fa niste cursuri de Time management, poate te invata acolo cum sa faci sa iesi din vagauna.... De fapt, totul depinde de tine. Punct. Eu vreau sa am timp pentru mine si doar pentru mine, eu vreau sa am pauza de masa, o ora pe zi, intre 12.30 si 14.30... vreau sa imi mentin prietenii, in schimb nu vreau sa ma imbolnavesc de stres sau sa ma prinda ora 11 noaptea la birou. Nu e normal asa. E alegerea ta sa devii o fantoma. Eu vreau sa imi pastrez culoarea in obraji :))
Trimiteți un comentariu