marți, 23 septembrie 2008
ca sa va dati seama
din ce m-am inspirat cand mi-am botezat blogu...
ascultati...
http://www.youtube.com/watch?v=Z6kijxhPGDM
ascultati...
http://www.youtube.com/watch?v=Z6kijxhPGDM
Pax Magna - poezia mea preferata - totala identificare.
De ce-n aprinse dimineti de vara
ma simt un picur de dumnezeire pe pamant
si-ngenunchez in fata mea ca-n fata unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumina mi se-neaca eul
ca para unei facle in vapaia zilei?
De ce in nopti adanci de iarna,
cand sori indepartati s-aprind pe cer
si ochi de lupi pradalnici pe pamant,
un glas imi striga ascutit din intuneric
ca dracul nicairi nu rade mai acasa
ca-n pieptul meu?
Pesemne - invrajbiti
de-o vesnicie Dumnezeu si cu Satana
au inteles ca e mai mare fiecare
daca-si intind de pace mana. Si s-au impacat
in mine: impreuna picuratu-mi-au in suflet
credinta si iubirea si-ndoiala si minciuna.
Lumina si pacatul
imbratisandu-se s-au infratit in mine-ntaia oara
de la-nceputul lumii, de cand ingerii
strivesc cu ura sarpele cu solzii de ispita,
de cand cu ochii de otrava sarpele pandeste
calcaiul adevarului sa-1 muste-nveninandu-1.
ma simt un picur de dumnezeire pe pamant
si-ngenunchez in fata mea ca-n fata unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumina mi se-neaca eul
ca para unei facle in vapaia zilei?
De ce in nopti adanci de iarna,
cand sori indepartati s-aprind pe cer
si ochi de lupi pradalnici pe pamant,
un glas imi striga ascutit din intuneric
ca dracul nicairi nu rade mai acasa
ca-n pieptul meu?
Pesemne - invrajbiti
de-o vesnicie Dumnezeu si cu Satana
au inteles ca e mai mare fiecare
daca-si intind de pace mana. Si s-au impacat
in mine: impreuna picuratu-mi-au in suflet
credinta si iubirea si-ndoiala si minciuna.
Lumina si pacatul
imbratisandu-se s-au infratit in mine-ntaia oara
de la-nceputul lumii, de cand ingerii
strivesc cu ura sarpele cu solzii de ispita,
de cand cu ochii de otrava sarpele pandeste
calcaiul adevarului sa-1 muste-nveninandu-1.
asa si...
uitasem sa spun despre Wounter, Joel...si cuvinte englezesti preferate...
al lui l-am uitat, al meu e -splash-
al lui l-am uitat, al meu e -splash-
chiar a plecat sa-si imblanzeasca calul
ce tare e cand postez si ma trezesc ca mai voiam sa mai adaug ceva...
ahh da...prietena mea chiar a plecat in chile.
e acolo de o saptamana...
tare nu-i asa?
sa mai indraznesti sa spui...visezi la cai verzi pe pereti!!!
ahh da...prietena mea chiar a plecat in chile.
e acolo de o saptamana...
tare nu-i asa?
sa mai indraznesti sa spui...visezi la cai verzi pe pereti!!!
luni, 22 septembrie 2008
timp liber
drag noua doar cand devine din ce in ce mai putin...
plangeam vineri seara, de fapt scanceam ca un copil si Georgi tot repeta, dar plangi daca asta simti...
se cam adunasera ... si atunci au curs...dar nu la fel de multe ca altadata, si parca nu mai dureau atat de mult...
semn bun...incep sa ma vindec , se cicatrizeaza si se asterne roua dulce de primavara, sau dupa caz bruma ce da aroma strugurilor toamna...
anyway..is better.
dar vorbeam despre timp liber... si ce a declansat acest post...
pai am fost intrebata candid ce fac in uichend...vineri am mers seara sa ma intalnesc cu o prietena...si raspunsul pentru sambata si suminica a fost vag...
doar ca voi dormi. si chiar asta imi doream in acel moment.
am primit replica tare draguta...-ne futem viata - spusa la fel de candid si moale cum fusese pusa si intrebarea...
si a declansat...un valo de meditatie...
dragul meu...eu de mult nu imi mai fut viata...am facut asta candva cand nu dadeam doi bani pe mine, pe timpul meu liber...pe viata mea in general...
si atunci nu faceam decat sa adun cat mai multi oameni in jurul meu, putini prieteni dupa cum aveam sa constat mai tarziu...
nu stateam o secunda...eram omniprezenti in cluburi, dansam pana la 3-4 dimineata, mancam ce apucam, nu ma odihneam, festivalurile erau locuri din care nu lipseam nici in ruptul capului, jazz, teatru, clujul, brasovul, timisoara, unde ajungeam dupa doua telefoane si drumul cu stopul,
mai adaugam conferintele Aiesec, petrecerile cu tequila sau vodca cu ardei iute si muraturi...
si minunatii trainees care ne vizitau tara si veneau in traineeship in companiile noastre, Rodolphe, Brian, Alex , Domenic,Dmitri,Fatih , Pablo...
pe care era musai sa-i plimbi si sa le arati orasul...
Era mult , mult prea mult...am facut reception pana mi-a iesit pe ochi...
Era cantitate cat cuprindea...am ramas cu multe amintiri...multe si frumoase...dar era atunci...cand erm si eu fara capatai, cand nu stiam ce vreau, cand eram omul nimanui si de nicaieri...
acum..acum conteaza altceva...acum dupa atatea experiente, conteaza altceva...conteaza ceva numit simplu -calitate -
Calitatea conversatiilor, a intalnirilor, a oamenilor din jurul meu, a cartilor.
Calitatea meaca om, ca ceea ce vreau sa devin, ca ceea ce vreau sa fac si viata pe care mi-o doresc.
Implicit calitatea timpului liber...adica nu imi mai fut viata...Calitatea primeaza in fata cantitatii si acum fac doar ce simt eu ca vreau sa fac...am pastrat inca legaturi cu oameni care satisfac nevoia mea de a merge in club, nevoia de a fuma ceva..nevoia de a vorbi si a ma plange...
poate ca m-am linistit, poate ca unii ar numi asta plictiseala sau...
in orice fel ar numi asa ceva cineva...e mai presus de orice viata mea, si spre deliciul meu, o traiesc asa cum imi doresc...liberatate pe care mi-am castigat-o dorindu-mi mult de tot acest lucru.
Va doresc si voua dragii mei acelasi lucru...libertatea de a va comporta exact asa cum simtiti, liberattea de a incerca orice...oricata otrava ar picura in sufletul vostru...sau oricata bucurie,frumusete,intelepciune, dragoste...
Libertatea de a trai orice v-ar face pe voi intregi...
Caci eu asta fac...va imbratisez...
plangeam vineri seara, de fapt scanceam ca un copil si Georgi tot repeta, dar plangi daca asta simti...
se cam adunasera ... si atunci au curs...dar nu la fel de multe ca altadata, si parca nu mai dureau atat de mult...
semn bun...incep sa ma vindec , se cicatrizeaza si se asterne roua dulce de primavara, sau dupa caz bruma ce da aroma strugurilor toamna...
anyway..is better.
dar vorbeam despre timp liber... si ce a declansat acest post...
pai am fost intrebata candid ce fac in uichend...vineri am mers seara sa ma intalnesc cu o prietena...si raspunsul pentru sambata si suminica a fost vag...
doar ca voi dormi. si chiar asta imi doream in acel moment.
am primit replica tare draguta...-ne futem viata - spusa la fel de candid si moale cum fusese pusa si intrebarea...
si a declansat...un valo de meditatie...
dragul meu...eu de mult nu imi mai fut viata...am facut asta candva cand nu dadeam doi bani pe mine, pe timpul meu liber...pe viata mea in general...
si atunci nu faceam decat sa adun cat mai multi oameni in jurul meu, putini prieteni dupa cum aveam sa constat mai tarziu...
nu stateam o secunda...eram omniprezenti in cluburi, dansam pana la 3-4 dimineata, mancam ce apucam, nu ma odihneam, festivalurile erau locuri din care nu lipseam nici in ruptul capului, jazz, teatru, clujul, brasovul, timisoara, unde ajungeam dupa doua telefoane si drumul cu stopul,
mai adaugam conferintele Aiesec, petrecerile cu tequila sau vodca cu ardei iute si muraturi...
si minunatii trainees care ne vizitau tara si veneau in traineeship in companiile noastre, Rodolphe, Brian, Alex , Domenic,Dmitri,Fatih , Pablo...
pe care era musai sa-i plimbi si sa le arati orasul...
Era mult , mult prea mult...am facut reception pana mi-a iesit pe ochi...
Era cantitate cat cuprindea...am ramas cu multe amintiri...multe si frumoase...dar era atunci...cand erm si eu fara capatai, cand nu stiam ce vreau, cand eram omul nimanui si de nicaieri...
acum..acum conteaza altceva...acum dupa atatea experiente, conteaza altceva...conteaza ceva numit simplu -calitate -
Calitatea conversatiilor, a intalnirilor, a oamenilor din jurul meu, a cartilor.
Calitatea meaca om, ca ceea ce vreau sa devin, ca ceea ce vreau sa fac si viata pe care mi-o doresc.
Implicit calitatea timpului liber...adica nu imi mai fut viata...Calitatea primeaza in fata cantitatii si acum fac doar ce simt eu ca vreau sa fac...am pastrat inca legaturi cu oameni care satisfac nevoia mea de a merge in club, nevoia de a fuma ceva..nevoia de a vorbi si a ma plange...
poate ca m-am linistit, poate ca unii ar numi asta plictiseala sau...
in orice fel ar numi asa ceva cineva...e mai presus de orice viata mea, si spre deliciul meu, o traiesc asa cum imi doresc...liberatate pe care mi-am castigat-o dorindu-mi mult de tot acest lucru.
Va doresc si voua dragii mei acelasi lucru...libertatea de a va comporta exact asa cum simtiti, liberattea de a incerca orice...oricata otrava ar picura in sufletul vostru...sau oricata bucurie,frumusete,intelepciune, dragoste...
Libertatea de a trai orice v-ar face pe voi intregi...
Caci eu asta fac...va imbratisez...
joi, 11 septembrie 2008
praf magic de stele
Carte…? Oare cat am scris , si apoi m-am gandit ca la un moment dat le adun pe toate intr-o carte???!!!
Si? Orice ating ,vad,miros, orice, imi provoaca anumite senzatii,sentimente si imi mai deschide o poarta spre un alt univers. Dezvolt noi pasiuni, dezvolt noi manii.
E ca si cum fiecare punct al corpului meu ar fi un declansator.
Apesi si vezi ce reactie are loc. Sunt propriul meu experiment.
Am dat perdeaua la o parte si observ, privesc spectacolul lumii care acum da o reprezentatie despre diversitatea vietii in universul meu.Raportez totul la propria fiinta si cu un zambet in coltul gurii, descopar noi si nebanuite lucruri despre mine.
Ceva , cumva , a declansat un buton. Sensibilitate maxima.
Priveam cerul azi , dar si in seara asta. Pur cu norisori pufosi si albi , un cer sfant ce-ti provoaca duiosie.
Muzica. Perceputa la maxim you don’t want to end it! Sunete ce spun povesti. Povesti despre eternitate, dragoste si mistere ce se vreau descifrate. Mirosuri de gradini, cu fructe si fire de iarba cu boabe de roua.Boabe de roua ce oglindesc universuri si suflete ce calatoresc in lumea din vis.
Miros de ploaie si fishait de vant ce face picurii sa danseze . Of, iar ploaia si . Ploaia ce racoreste simturile si-ti face perisorii din nas sa freamate de placere.
Un univers interior ce te face sa inchizi ochii si sa deschizi larg poarta spre lumea din tine.
Cea in care Dumnezeu te saluta si te invita sa sezi pe un scaun de rachita. un ceai fierbinte cu aroma de natura verde. Sorbi de pace si calm si va uitati pierduti unul la altul , zambiti usor si fiecare isi vede stropul de divinitate in strafundul si lumina celuilalt.Simti cum toate universurile existente iti recunosc suprematia si-ti poarta ecoul departe spre viitorul nemuritor si prezent al altora , nedescoperite si ce se vor stiute.
Un ssshhh usor si o privire plina de promisiuni de care nu te indoi niciodata ca se vor indeplini. O masa. Maturi rapid cu o mana tot ce o incarca. Reconfigurare. Reconstructie.Reinventare.
Prinzi timpul si ti-l faci sclav .
Totul de la capat si altfel. E dreptul tau de la tine putere . Esti un mic Dumnezeu. Picatura ce alcatuieste oceanul. Faci diferenta.
Sensibilitate maxima dupa cum spuneam .Ceva a declansat asta. Sau doar mi-am permis eu.
Atatea lucruri si ganduri si senzatii . E ca si cum lumea ar fi inauntrul meu si nu in afara. Imi simt sufletul si picurul de divinitate. Trupul e doar o prelungire. E o alta alcatuire. Nu e narcisism. E o placere absoluta.Un gadilit total al simturilor. Vad ,miros,aud,ating,gust si prelucrez.
E raiul meu. Si culmea e ca poarta a fost mereu deschisa. Autocunoastere, autocunoastere.
O carte,oameni,frumosi si neintelesi de ei insisi. Draguti dar plini de limite , autoimpuse . Si totusi mangaiati si sarutati pe frunte suntem toti. Doar ca pentru unii sarutul si zambetul e praf magic de stele. Si iasomie.
Si? Orice ating ,vad,miros, orice, imi provoaca anumite senzatii,sentimente si imi mai deschide o poarta spre un alt univers. Dezvolt noi pasiuni, dezvolt noi manii.
E ca si cum fiecare punct al corpului meu ar fi un declansator.
Apesi si vezi ce reactie are loc. Sunt propriul meu experiment.
Am dat perdeaua la o parte si observ, privesc spectacolul lumii care acum da o reprezentatie despre diversitatea vietii in universul meu.Raportez totul la propria fiinta si cu un zambet in coltul gurii, descopar noi si nebanuite lucruri despre mine.
Ceva , cumva , a declansat un buton. Sensibilitate maxima.
Priveam cerul azi , dar si in seara asta. Pur cu norisori pufosi si albi , un cer sfant ce-ti provoaca duiosie.
Muzica. Perceputa la maxim you don’t want to end it! Sunete ce spun povesti. Povesti despre eternitate, dragoste si mistere ce se vreau descifrate. Mirosuri de gradini, cu fructe si fire de iarba cu boabe de roua.Boabe de roua ce oglindesc universuri si suflete ce calatoresc in lumea din vis.
Miros de ploaie si fishait de vant ce face picurii sa danseze . Of, iar ploaia si . Ploaia ce racoreste simturile si-ti face perisorii din nas sa freamate de placere.
Un univers interior ce te face sa inchizi ochii si sa deschizi larg poarta spre lumea din tine.
Cea in care Dumnezeu te saluta si te invita sa sezi pe un scaun de rachita. un ceai fierbinte cu aroma de natura verde. Sorbi de pace si calm si va uitati pierduti unul la altul , zambiti usor si fiecare isi vede stropul de divinitate in strafundul si lumina celuilalt.Simti cum toate universurile existente iti recunosc suprematia si-ti poarta ecoul departe spre viitorul nemuritor si prezent al altora , nedescoperite si ce se vor stiute.
Un ssshhh usor si o privire plina de promisiuni de care nu te indoi niciodata ca se vor indeplini. O masa. Maturi rapid cu o mana tot ce o incarca. Reconfigurare. Reconstructie.Reinventare.
Prinzi timpul si ti-l faci sclav .
Totul de la capat si altfel. E dreptul tau de la tine putere . Esti un mic Dumnezeu. Picatura ce alcatuieste oceanul. Faci diferenta.
Sensibilitate maxima dupa cum spuneam .Ceva a declansat asta. Sau doar mi-am permis eu.
Atatea lucruri si ganduri si senzatii . E ca si cum lumea ar fi inauntrul meu si nu in afara. Imi simt sufletul si picurul de divinitate. Trupul e doar o prelungire. E o alta alcatuire. Nu e narcisism. E o placere absoluta.Un gadilit total al simturilor. Vad ,miros,aud,ating,gust si prelucrez.
E raiul meu. Si culmea e ca poarta a fost mereu deschisa. Autocunoastere, autocunoastere.
O carte,oameni,frumosi si neintelesi de ei insisi. Draguti dar plini de limite , autoimpuse . Si totusi mangaiati si sarutati pe frunte suntem toti. Doar ca pentru unii sarutul si zambetul e praf magic de stele. Si iasomie.
marți, 9 septembrie 2008
incercari....rataciri...1
incerc sa aflu un secret de una singura.
nu am aflat decat ca e un secret care se descopera in doi.
cautarea constanta a fericirii devine la un moment dat o povara. se transforma totul, capata noi intelesuri,de cele mai multe ori imprumutate.
pentru ca te uiti in dreapta si in stanga, asculti pe unul si pe altul, si nu iti dai seama ca fericirea e ceva relativ ca si perfectiunea, ca si frumusetea...
fiecare om din lumea asta are o alta scara de valori, fiecare intelege in modul lui unic.
si la fel si fericirea inseamna altceva pentru fiecare.
ma intrebam ce determina lipsa cunoasterii de sine. de ce unii oameni stiu din start ce vor sa faca si cum sa obtina ceea ce vor.
nu am aflat decat ca e un secret care se descopera in doi.
cautarea constanta a fericirii devine la un moment dat o povara. se transforma totul, capata noi intelesuri,de cele mai multe ori imprumutate.
pentru ca te uiti in dreapta si in stanga, asculti pe unul si pe altul, si nu iti dai seama ca fericirea e ceva relativ ca si perfectiunea, ca si frumusetea...
fiecare om din lumea asta are o alta scara de valori, fiecare intelege in modul lui unic.
si la fel si fericirea inseamna altceva pentru fiecare.
ma intrebam ce determina lipsa cunoasterii de sine. de ce unii oameni stiu din start ce vor sa faca si cum sa obtina ceea ce vor.
ceva mai vechi...trecere
In fiecare an se adauga un nou capitol.
Fraze,idei,oameni,sentimente.
atat de diverse si intense ca te zapacesc.
inca imi aduc aminte de toamna 2006...mi se pare un vis urat, constientizez unde sunt acum si ce fac si trece sentimentul straniu ce ma cuprinde .
e ca si cum ai aluneca in neant, te opresti la un moment dat, te ridici si incepi sa constientizezi fiecare bucatica a corpului pentru a vedea daca e ceva rupt sau nelalocul lui...
ma gandesc la ce nu am , la ce as vrea, dar si mai mult sunt constienta de ceea ce am si unde sunt acum... uuufff ce bine... a trecut.
Fraze,idei,oameni,sentimente.
atat de diverse si intense ca te zapacesc.
inca imi aduc aminte de toamna 2006...mi se pare un vis urat, constientizez unde sunt acum si ce fac si trece sentimentul straniu ce ma cuprinde .
e ca si cum ai aluneca in neant, te opresti la un moment dat, te ridici si incepi sa constientizezi fiecare bucatica a corpului pentru a vedea daca e ceva rupt sau nelalocul lui...
ma gandesc la ce nu am , la ce as vrea, dar si mai mult sunt constienta de ceea ce am si unde sunt acum... uuufff ce bine... a trecut.
ploaie...ploua...a plouat...sunt si eu plouata
hello. a plouat...azi noapte...mai bine spus ne-a scuipat Dumnezeu...ca nu a fost decat o incercare de ploaie...
e tare ca m-am semitrezit in toiul noptii de la tunete si ma gandeam ca asta nu e ploaie...sa toarne cu galeata si apoi mai vorbim... si apoi usor am alunecat iar in vis...
dimineata sor'mea ma anunta ca in al ei cluj e vremea a ploaie si bate vantul, ca e foarne innourat si ca tocmai a plecat la plimbare...s-a gandit la mine pentru ca stie ca mie ploaia imi creeaza o stare speciala...
cum ar spune o prietena de a mea- am trip-uri legate de ploaie...
nu am fumat niciodata cand ploua...oare cat as fabula si ce imagini mi-ar juca prin fata ochilor daca as fuma sub o streasina cand ploua...
cred ca o sa-mi achizitionez una special pentru vremuri a ploaie...
see u...see me...see u next
e tare ca m-am semitrezit in toiul noptii de la tunete si ma gandeam ca asta nu e ploaie...sa toarne cu galeata si apoi mai vorbim... si apoi usor am alunecat iar in vis...
dimineata sor'mea ma anunta ca in al ei cluj e vremea a ploaie si bate vantul, ca e foarne innourat si ca tocmai a plecat la plimbare...s-a gandit la mine pentru ca stie ca mie ploaia imi creeaza o stare speciala...
cum ar spune o prietena de a mea- am trip-uri legate de ploaie...
nu am fumat niciodata cand ploua...oare cat as fabula si ce imagini mi-ar juca prin fata ochilor daca as fuma sub o streasina cand ploua...
cred ca o sa-mi achizitionez una special pentru vremuri a ploaie...
see u...see me...see u next
vineri, 5 septembrie 2008
uite ceva vechi din 24.03.2008
offf. e un aer sa datator de dureri de cap...
toata lumea asteapta sa plece acasa.
la fel si eu. si vreau sa ma cuibaresc in pat cu geamu deschis si jaluzelele trase.
am un sentiment aiurea de ceva vreme, de parca m-ar paste cine stie ce pericol pe mine sau pe unul din cei dragi mie...
lupt inca cu senzatia de instrainare si parca sufletul meu asteapta prilejul sa sara pe geam si sa o ia la fuga prin padure. mai e si vremea a ploaie...
habar nu am ...dar parca tb sa imi inventez motive sa pot ramane... e ca si cum m-as trezi din somn la nesfarsit si nu stiu unde ma aflu... e familiar oarecum dar nu e acasa...
nesfarsite temeri si parca interiorizari ce imi dau lacrimi..
revin acum dupa mult timp la o noua oranduire... la o noua clasificare si ierarhizare a prioritatilor mele. ma innec in fraze de genul - va fi bine- pun capul in perna... si mai trece o zi... si parca abia reusesc sa-i vad rostul si sa imi spun ca nu a trecut degeaba..
si totusi trec zilele si eu am un sentiment uneori puternic , alteori innabusit ca nu am facut nimic...
si oare cum poti sa te amagesti destul de bine ca viata ta chiar are un sens si in orbirea noastra specific umana sa porneste in cautarea sensului ce odinioara il stiai...
si visezi noaptea... si pare totul atat de real incat nu extragi optional semnificatii ci iei totul ad literam... si te trezesti pret de o clipa ca te intrebi daca nu cumva realitatea e cea din timpul noptii...
dar e mult prea mult pentru oricare dintre noi si te trezesti scuturand din cap energic si privind lumea ce roieste in fata blocului mergi sa bei un pahar cu apa luind drept bun ceea ce e realitate pentru majoritatea.
si totusi... sunt atatea care iti dau de gandit... si noapte si ziua si oricand si oriunde...
filozofie pentru unii... blah blah pentru altii si viata pentru o mare parte din cei ce cauta intelesuri si raspuns la intrebari...
merg pe strada in ultima vreme si ma simt la propriu in bula mea. detasata de tot si intr-adevar centrul propriuui meu univers... nu prea intelege multa lume... e ca si sum mintea mea , sufletul... spiritul mai bine spus.. a urcat in varf de munte si si mediteaza... priveste si se mira cum de nu a vazut anumite lucruri, cum de nu a inteles si cum de se reprima in asa hal...
sunt usor influentabila... si prind la mine spusele unora...care nu sunt neaparat de bine...si ma enervez cumplit ca increderea in propria persoana are atatea brese.
ca intr-o coliba care nu e acoperita cum trebuie si pe care o bate vantul mereu...
dar... vreau sa daram si sa reconstruiesc... o casa frumoasa si primitoare si calda si plina de dragoste in care sa te simti in siguranta....
e nevoie de timp ,rabdare si perseverenta...si multa ambitie si ...vom reusi cu siguranta,cu un zambet si cu toata forta intrupata in stropul de dumnezeire ce mi-a fost daruit :)
toata lumea asteapta sa plece acasa.
la fel si eu. si vreau sa ma cuibaresc in pat cu geamu deschis si jaluzelele trase.
am un sentiment aiurea de ceva vreme, de parca m-ar paste cine stie ce pericol pe mine sau pe unul din cei dragi mie...
lupt inca cu senzatia de instrainare si parca sufletul meu asteapta prilejul sa sara pe geam si sa o ia la fuga prin padure. mai e si vremea a ploaie...
habar nu am ...dar parca tb sa imi inventez motive sa pot ramane... e ca si cum m-as trezi din somn la nesfarsit si nu stiu unde ma aflu... e familiar oarecum dar nu e acasa...
nesfarsite temeri si parca interiorizari ce imi dau lacrimi..
revin acum dupa mult timp la o noua oranduire... la o noua clasificare si ierarhizare a prioritatilor mele. ma innec in fraze de genul - va fi bine- pun capul in perna... si mai trece o zi... si parca abia reusesc sa-i vad rostul si sa imi spun ca nu a trecut degeaba..
si totusi trec zilele si eu am un sentiment uneori puternic , alteori innabusit ca nu am facut nimic...
si oare cum poti sa te amagesti destul de bine ca viata ta chiar are un sens si in orbirea noastra specific umana sa porneste in cautarea sensului ce odinioara il stiai...
si visezi noaptea... si pare totul atat de real incat nu extragi optional semnificatii ci iei totul ad literam... si te trezesti pret de o clipa ca te intrebi daca nu cumva realitatea e cea din timpul noptii...
dar e mult prea mult pentru oricare dintre noi si te trezesti scuturand din cap energic si privind lumea ce roieste in fata blocului mergi sa bei un pahar cu apa luind drept bun ceea ce e realitate pentru majoritatea.
si totusi... sunt atatea care iti dau de gandit... si noapte si ziua si oricand si oriunde...
filozofie pentru unii... blah blah pentru altii si viata pentru o mare parte din cei ce cauta intelesuri si raspuns la intrebari...
merg pe strada in ultima vreme si ma simt la propriu in bula mea. detasata de tot si intr-adevar centrul propriuui meu univers... nu prea intelege multa lume... e ca si sum mintea mea , sufletul... spiritul mai bine spus.. a urcat in varf de munte si si mediteaza... priveste si se mira cum de nu a vazut anumite lucruri, cum de nu a inteles si cum de se reprima in asa hal...
sunt usor influentabila... si prind la mine spusele unora...care nu sunt neaparat de bine...si ma enervez cumplit ca increderea in propria persoana are atatea brese.
ca intr-o coliba care nu e acoperita cum trebuie si pe care o bate vantul mereu...
dar... vreau sa daram si sa reconstruiesc... o casa frumoasa si primitoare si calda si plina de dragoste in care sa te simti in siguranta....
e nevoie de timp ,rabdare si perseverenta...si multa ambitie si ...vom reusi cu siguranta,cu un zambet si cu toata forta intrupata in stropul de dumnezeire ce mi-a fost daruit :)
franturi de tzara
am fost la concert juanes , si mi-a placut...am savurat muzica ca pe un pahar de vin alb bun.
sunt columbieni...canta de te lasa masca (daca iti place genul) si pe parcurs dupa ce mai canta putin vorbea despre tara lui , despre oameni , despre regiunile din care e fiecare membru al formatiei...
fiecare cantec al lor spune o poveste ... nu doar de dragoste... si atunci am inceput sa ma gandesc la sentimentul meu supracultivat ca "romania nu e egal acasa" pentru mine, si ca eu traiesc ca sa plec...
e o drama sau nu, sau mai bine...e o realitate a multora...
mi s-a spus...-bine,bine, vrei sa pleci dar...argumenteaza...
am argumentat de ne-am terminat.
dar totusi - sa nu ratati timisoara primavara cand infloresc copacii, mai ales daca sunteti proaspat indragostiti
- sa mergeti in sibiu in crama si sa beti o tuica fiarta si sa mancati paine cu fasole batuta facuta de don titi.
-
sunt columbieni...canta de te lasa masca (daca iti place genul) si pe parcurs dupa ce mai canta putin vorbea despre tara lui , despre oameni , despre regiunile din care e fiecare membru al formatiei...
fiecare cantec al lor spune o poveste ... nu doar de dragoste... si atunci am inceput sa ma gandesc la sentimentul meu supracultivat ca "romania nu e egal acasa" pentru mine, si ca eu traiesc ca sa plec...
e o drama sau nu, sau mai bine...e o realitate a multora...
mi s-a spus...-bine,bine, vrei sa pleci dar...argumenteaza...
am argumentat de ne-am terminat.
dar totusi - sa nu ratati timisoara primavara cand infloresc copacii, mai ales daca sunteti proaspat indragostiti
- sa mergeti in sibiu in crama si sa beti o tuica fiarta si sa mancati paine cu fasole batuta facuta de don titi.
-
am un prieten
care ma enerveaza...care arunca vorbe...cumplit ,intotdeauna adevarate,
face previziuni si speculeaza...
si apoi imi arunca firimituri...si eu ma panichez...ce dracu...niciodata nu spune pe sleau!
anyway...ideea e ca ...uf iar a avut dreptate...dar si eu mi-am dat seama despre ce vorbea...asta e!
face previziuni si speculeaza...
si apoi imi arunca firimituri...si eu ma panichez...ce dracu...niciodata nu spune pe sleau!
anyway...ideea e ca ...uf iar a avut dreptate...dar si eu mi-am dat seama despre ce vorbea...asta e!
marți, 2 septembrie 2008
caii mei verzi
replica preferata a alor mei cand mai crescusem eu era "ia nu mai visa la cai verzi pe pereti"
Caii mai verzi au fost pe rand , excursii , respect din partea lor , libertatea de a iesi si de a vrea mai mult , atentie , discutii constructive , psihologie,studii in afara ...
au trecut anii si caii mei verzi s-au schimbat, sunt altii acum, dar ce e mai important e ca am invatat ca nu e rau sa visezi la ei...nu de alta dar chiar ai putea avea parte de unii dintre ei...
cai verzi are toata lumea...poate unii i-au botezat altfel...dar ei exista...si culmea e ca la inceput orice a fost un cal verde.
am fost acasa in vacanta si am petrecut cateva zile cu mama mea.
o doamna de 50 ani , draguta in naivitatea ei, care a avut sanse in viata o mie, careia i sa-u oferit practic caii verzi pe tava , si pe care rand pe rand i-a refuzat, sau nu i-a bagat in seama , sau i-a amanat pana au plecat suparati...
si doamna asta draguta incerca sa imi ofere o lectie de viata spunandu-mi cat e de urata viata si cat de rai sunt oamenii, si cum ar trebui sa am eu grija si sa fiu cu ochii in patru...
eram pe strada plimbandu-ne, m-am oprit si in pragul exasperarii am inceput sa ma rastesc la ea spunandu-i ca viata mea e a dracului de frumoasa, poate e grea dar in nici un caz urata , ca depinde de cum vezi lucrurile si ce iti doresti, ca oamenii nu sunt rai ci doar raniti si lipsiti de dragoste...si uneori de educatie si lumina...
a ramas cu gura cascata , am asigurat-o ca viata mea va fi in continuare extrem de bogata si frumoasa , pentru ca voi avea eu grija sa fie asa...
izbucnirea mea a uimit-o, si a lasat-o cu o deplina multumire de sine...
are un copil frumos !!!
caii verzi i care am crezut destul de mult au venit alaturi de mine si s-au transformat usor in certitudini si realitati palpabile...
altii prind acum contur si imi bantuie noptile...va veni si randul lor...usor usor..pe nesimtite si cu siguranta...caci daca am vreo obligatie in viata asta aceea e sa fiu fericita in fiecare zi
Caii mai verzi au fost pe rand , excursii , respect din partea lor , libertatea de a iesi si de a vrea mai mult , atentie , discutii constructive , psihologie,studii in afara ...
au trecut anii si caii mei verzi s-au schimbat, sunt altii acum, dar ce e mai important e ca am invatat ca nu e rau sa visezi la ei...nu de alta dar chiar ai putea avea parte de unii dintre ei...
cai verzi are toata lumea...poate unii i-au botezat altfel...dar ei exista...si culmea e ca la inceput orice a fost un cal verde.
am fost acasa in vacanta si am petrecut cateva zile cu mama mea.
o doamna de 50 ani , draguta in naivitatea ei, care a avut sanse in viata o mie, careia i sa-u oferit practic caii verzi pe tava , si pe care rand pe rand i-a refuzat, sau nu i-a bagat in seama , sau i-a amanat pana au plecat suparati...
si doamna asta draguta incerca sa imi ofere o lectie de viata spunandu-mi cat e de urata viata si cat de rai sunt oamenii, si cum ar trebui sa am eu grija si sa fiu cu ochii in patru...
eram pe strada plimbandu-ne, m-am oprit si in pragul exasperarii am inceput sa ma rastesc la ea spunandu-i ca viata mea e a dracului de frumoasa, poate e grea dar in nici un caz urata , ca depinde de cum vezi lucrurile si ce iti doresti, ca oamenii nu sunt rai ci doar raniti si lipsiti de dragoste...si uneori de educatie si lumina...
a ramas cu gura cascata , am asigurat-o ca viata mea va fi in continuare extrem de bogata si frumoasa , pentru ca voi avea eu grija sa fie asa...
izbucnirea mea a uimit-o, si a lasat-o cu o deplina multumire de sine...
are un copil frumos !!!
caii verzi i care am crezut destul de mult au venit alaturi de mine si s-au transformat usor in certitudini si realitati palpabile...
altii prind acum contur si imi bantuie noptile...va veni si randul lor...usor usor..pe nesimtite si cu siguranta...caci daca am vreo obligatie in viata asta aceea e sa fiu fericita in fiecare zi
26
WTF... da 26 ani implinesc...si ma simt mai definita ,
mai altfel,
mai aproape in exterior de ceea ce sunt in interior ,
mai impacata cu mine si cu hibele care inainte ma scoteau din sarite ,
mai calma,
mai zambitoare ,
mai deschisa si mai sincera ,
mai binevoitoare si mai experimentata ,
mai echilibrata...si mai aproape de inlaturarea etichetei de "site in constructie"
eu zic ca a meritat calatoria ce a durat 26 ani...
de fapt sunt convinsa...asa ca o sa continuam...new level,new lebel...and maybe soon...new world with new perspectives...
:):):)
mai altfel,
mai aproape in exterior de ceea ce sunt in interior ,
mai impacata cu mine si cu hibele care inainte ma scoteau din sarite ,
mai calma,
mai zambitoare ,
mai deschisa si mai sincera ,
mai binevoitoare si mai experimentata ,
mai echilibrata...si mai aproape de inlaturarea etichetei de "site in constructie"
eu zic ca a meritat calatoria ce a durat 26 ani...
de fapt sunt convinsa...asa ca o sa continuam...new level,new lebel...and maybe soon...new world with new perspectives...
:):):)
unii cai verzi sunt in chile !?
o prietena indragostita m-a anuntat ieri pe nepusa masa ca la sfarsit de saptamana pleaca in chile...
s-a indragostit... la sfarsit de saptamana isi va cumpara bilet si va fi pentru ea un nou inceput
m-a anuntat din start ca nu vrea sa i se spuna daca greseste sau nu, daca e o prostie sau nu ...
nu i-am spus ...sincer mi se pare o nebunie atat de frumoasa...un om care e in stare sa zboare pana la capatul pamantului pentru dragoste are tot respectul meu.
in Sibiu aveam o prietena Vyo, o persoana controversata pana in varful degetelor...o persoana care cauta ceva pentru care se credea incredibil de nedemna...
m-a oprit la un moment dat si m-a luat in brate spunandu-mi pe un ton jumatate gluma, jumatate serios, ca eu caut acelasi lucru ca si ea...
dar oare eu as fi in stare sa zbor pana in Chile?
Poate ca da... stiu ca sunt momente in care reactionez intr-un mod total neasteptat.
adica le dau pe toate pe una...cred ca oricand , oricat de mult as avea...la cel mai mic semna as putea renunta la tot ce am...
de mult tare am realizat ca cea mai mare libertate pe care tu singur ti-o poti acorda - e sansa unui nou inceput
in alt oras , cu alti oameni, cu alte privelisti, alte sentimente, alte planuri...
s-a indragostit... la sfarsit de saptamana isi va cumpara bilet si va fi pentru ea un nou inceput
m-a anuntat din start ca nu vrea sa i se spuna daca greseste sau nu, daca e o prostie sau nu ...
nu i-am spus ...sincer mi se pare o nebunie atat de frumoasa...un om care e in stare sa zboare pana la capatul pamantului pentru dragoste are tot respectul meu.
in Sibiu aveam o prietena Vyo, o persoana controversata pana in varful degetelor...o persoana care cauta ceva pentru care se credea incredibil de nedemna...
m-a oprit la un moment dat si m-a luat in brate spunandu-mi pe un ton jumatate gluma, jumatate serios, ca eu caut acelasi lucru ca si ea...
dar oare eu as fi in stare sa zbor pana in Chile?
Poate ca da... stiu ca sunt momente in care reactionez intr-un mod total neasteptat.
adica le dau pe toate pe una...cred ca oricand , oricat de mult as avea...la cel mai mic semna as putea renunta la tot ce am...
de mult tare am realizat ca cea mai mare libertate pe care tu singur ti-o poti acorda - e sansa unui nou inceput
in alt oras , cu alti oameni, cu alte privelisti, alte sentimente, alte planuri...
how stupid can you be???
yuhhhuuhuhuhu. :)
am regain controlul asupra blogului meu. adica am uitat parola, m-am chinuit multe zile sa fac ceva si , numai bine ca uitasem si mailu' cu care m-am inregistrat...
Damn!!! Si fusesem asa lovita de inspiratie...anyway... am rezolvat...
so i am back in business...
am regain controlul asupra blogului meu. adica am uitat parola, m-am chinuit multe zile sa fac ceva si , numai bine ca uitasem si mailu' cu care m-am inregistrat...
Damn!!! Si fusesem asa lovita de inspiratie...anyway... am rezolvat...
so i am back in business...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
