ca de obicei...am dat de greu si de oboseala...
urmarea?...mintea mea creeaza iar diverse scenarii despre cum as putea pleca,
simplu...cu trenu...sau cu avionu, cu vaporu...
spuneam cuiva ca daca as avea 10.000 euro as fugi din tara ...
raspunsul a fost - Dar de ce tre sa fugi?-
exact...DE CE TRE SA FUG?
de fapt cred ca cea mai buna intrebare ar fi- De ce anume fug?-
e clar ca de fiecare data am fugit de ceva anume...
acum ma tin pe loc ... dar oare pentru cat timp voi reusi...
Deci dragii mei , voi ce credeti?
Fug sau chiar vreau sa plec?
duminică, 30 noiembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
Prima ninsoare….
Cred ca a durat ani de zile,
era un ritual, era seara in general,
luam o hainuta pe noi, si ciorapi grosi in picioare, sau papuci haiosi de casa,
acasa la mine in oraselul meu de turta dulce, stau la etajul trei, si cum in cartier sunt doar bloace de 4 etaje, nu ai probleme ca nu vezi cerul, si cum e un cartier asa mai marginas, nu e trafic , si poti auzi cum ningeeee....
anyway...cum vedeam ca incepe sa ninga pentru prima oara, ieseam in balcon, eu si sora mea si ca doi indieni, sarbatoream, celebram primii fulgi de nea,
stateam cu limba scoasa ca sa-i gustam, inspiram aerul rece si care parca spunea povesti...
cantam toate catecele pe care ni le puteam aduce aminte, absolut toate si in toate limbile pe care noi le puteam pronunta, mai rau , mai bine...
stateam asa cam doua ore si era o splendoare sa vezi in lumina felinarului de la coltul strazii cum cernea dumnezeu printre degete fulgii , ne inghetau obrajii si degetelele pe marginea de fier a geamului de la balcon,
geamul de la bucatarie se vedea ca e aburit, si bateam din cand in cand ca sa-i atentionam pe ai nostri, se auzea atunci mama cu un glas pitigaiat – treceti tuuu in casa ca o sa raciti...-
dar razand ne intorceam la ale noastre,
nu ne certau, nu ne spuneau nimic, era prima ninsoare, si toata lumea se bucura, e un sentiment ciudat....mirosea a curat, a sarbatoare, a totul va fi bine, a oameni ce se gandeau ca au scapat de anul asta si acum pot sa faca planuri pentru un an mai bun,
azi sunt in bucuresti, si la acum jumatate de ora ( 10.00) a nins pentru prima oara,
sunt aici , dar as da totul sa fiu iar acolo....
era un ritual, era seara in general,
luam o hainuta pe noi, si ciorapi grosi in picioare, sau papuci haiosi de casa,
acasa la mine in oraselul meu de turta dulce, stau la etajul trei, si cum in cartier sunt doar bloace de 4 etaje, nu ai probleme ca nu vezi cerul, si cum e un cartier asa mai marginas, nu e trafic , si poti auzi cum ningeeee....
anyway...cum vedeam ca incepe sa ninga pentru prima oara, ieseam in balcon, eu si sora mea si ca doi indieni, sarbatoream, celebram primii fulgi de nea,
stateam cu limba scoasa ca sa-i gustam, inspiram aerul rece si care parca spunea povesti...
cantam toate catecele pe care ni le puteam aduce aminte, absolut toate si in toate limbile pe care noi le puteam pronunta, mai rau , mai bine...
stateam asa cam doua ore si era o splendoare sa vezi in lumina felinarului de la coltul strazii cum cernea dumnezeu printre degete fulgii , ne inghetau obrajii si degetelele pe marginea de fier a geamului de la balcon,
geamul de la bucatarie se vedea ca e aburit, si bateam din cand in cand ca sa-i atentionam pe ai nostri, se auzea atunci mama cu un glas pitigaiat – treceti tuuu in casa ca o sa raciti...-
dar razand ne intorceam la ale noastre,
nu ne certau, nu ne spuneau nimic, era prima ninsoare, si toata lumea se bucura, e un sentiment ciudat....mirosea a curat, a sarbatoare, a totul va fi bine, a oameni ce se gandeau ca au scapat de anul asta si acum pot sa faca planuri pentru un an mai bun,
azi sunt in bucuresti, si la acum jumatate de ora ( 10.00) a nins pentru prima oara,
sunt aici , dar as da totul sa fiu iar acolo....
marți, 25 noiembrie 2008
un parfum...o poveste
imaginatie, stropi fini de parfum,
esentze, se dizolva, porii freamata, simti cum se evapora si se transforma...
o floare pe un camp, vant si ploaie , racoare si mireasma,
un fruct, soare arzator, parguit, zambet si dragoste,
sinceritate si tu insuti...
plante, natura, artificial, creatie...
un parfum o poveste, un barbat, o femeie, tutun, piele, maro, cai, casa veche,
echitatie, castan, nuc, plopi, bicicleta, lemn, ceai...mmmmmmmmmmmm
trebuie gasit...
si totusi, parfum, poveste, ...
esentze, se dizolva, porii freamata, simti cum se evapora si se transforma...
o floare pe un camp, vant si ploaie , racoare si mireasma,
un fruct, soare arzator, parguit, zambet si dragoste,
sinceritate si tu insuti...
plante, natura, artificial, creatie...
un parfum o poveste, un barbat, o femeie, tutun, piele, maro, cai, casa veche,
echitatie, castan, nuc, plopi, bicicleta, lemn, ceai...mmmmmmmmmmmm
trebuie gasit...
si totusi, parfum, poveste, ...
duminică, 23 noiembrie 2008
mi s-a acrit de bucuresti
urasc orasul asta!!!
i feel trapped!
ma secatuieste de viata si ma face sa ma simt o trista...
nu mai vreau...
o colega spunea ca ea nu vrea cariera , ca ea e multumita asa mediocra...
nu e mediocra nicidecum, e un om care a realizat probabil ca stand la birou de la noua la noua, pierzi exact momentele in care sa iti saruti prietenul, exact momentele in care sa privesti, sa auzi,...ce? orice...
m-am saturat...cred ca nici eu nu vreau cariera, nu vreeau cariera cu pretul bucuriei mele de a ma plimba prin parc,
nu vreau salariul asta (care pentru unii e mare) cu pretul placerii mele de a merge pe jos si a iesi la un suc cu prietenii...
nu vreau o tampita care habar nu are ce inseamna mess-ul si youtube-ul sa imi spuna ca stau prea mult pe mess si youtube...
urasc orasul asta in care tre sa stai la metrou stramb ca sa ai loc si sa risti sa ramai cu parul prin intre usile metroului doar ca sa ajungi la munca...
urasc orasul asta in care partea lui veche in loc sa te incante te oripileaza ca e plin de tigani si mizerie..
urasc si lumea care ar putea indrazni sa imi spuna ca ...ce crezi ca in alta parte e altfel?
da fratilor e altfel...
si stiti ce e culmea? ca e altfel chiar in alte orase din tara asta...
ahh apropo...urasc si tara asta nenorocita...romania...o uraaasc!!!
i feel trapped!
ma secatuieste de viata si ma face sa ma simt o trista...
nu mai vreau...
o colega spunea ca ea nu vrea cariera , ca ea e multumita asa mediocra...
nu e mediocra nicidecum, e un om care a realizat probabil ca stand la birou de la noua la noua, pierzi exact momentele in care sa iti saruti prietenul, exact momentele in care sa privesti, sa auzi,...ce? orice...
m-am saturat...cred ca nici eu nu vreau cariera, nu vreeau cariera cu pretul bucuriei mele de a ma plimba prin parc,
nu vreau salariul asta (care pentru unii e mare) cu pretul placerii mele de a merge pe jos si a iesi la un suc cu prietenii...
nu vreau o tampita care habar nu are ce inseamna mess-ul si youtube-ul sa imi spuna ca stau prea mult pe mess si youtube...
urasc orasul asta in care tre sa stai la metrou stramb ca sa ai loc si sa risti sa ramai cu parul prin intre usile metroului doar ca sa ajungi la munca...
urasc orasul asta in care partea lui veche in loc sa te incante te oripileaza ca e plin de tigani si mizerie..
urasc si lumea care ar putea indrazni sa imi spuna ca ...ce crezi ca in alta parte e altfel?
da fratilor e altfel...
si stiti ce e culmea? ca e altfel chiar in alte orase din tara asta...
ahh apropo...urasc si tara asta nenorocita...romania...o uraaasc!!!
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
earth tv
isn't it awesome??????
poti vedea imagini in direct din orice oras din lumea asta :)
intri pe earthtv.com si ai acces timp de aproximativ 2 min la o camera amplasata in orasul care vrei tuu...
pentru mine e un sentiment tare sweeet ...
try it...in germania ningea :)
poti vedea imagini in direct din orice oras din lumea asta :)
intri pe earthtv.com si ai acces timp de aproximativ 2 min la o camera amplasata in orasul care vrei tuu...
pentru mine e un sentiment tare sweeet ...
try it...in germania ningea :)
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
:):):) " Cum vrei tu sa fie barbatul/femeia ideala?" :):):)
Intrebare oarecum comuna pe la 15 ani, cand te hlizesti cu amicele de clasa, si mai arunci un ochi la colegul de banca,
De asemenea des intalnita in mirificele caiete de amintiri, stiti la ce ma refer, ca doar toata lumea a avut macar unul.
Si in functie de fiecare veneau raspunsurile...bineinteles pe baza experientei vaste acumulate din pasiunile ce le faceam pentru actorii/actritele din reviste si tv, colege/colegi care ni se pareau noua mai ...altfel :)
Sa aiba ochi albastri, 1.80m, sa fie dragut, sa se imbrace bine, sa fie saten,sa fie mai mare cu un an sau doi, sa nu fumeze, sa-i placa muzica house, sa aiba simtul umorului, sa aiba masina, ...si multe astfel de cerinte...
Pe la 20 si, intrebarea suna un pic mai aranjata...asta in cazul in care tot sari de la un mr right la altul, -Ce iti doresti de la un barbat?
Si incepi iar cu o suita de dorinte, care apoi duce la o discutie, cu multe zambete si hahaieli, pentru ca dai in diverse si ajungi sa discuti pe unul, pe altul...
Ideea e ca nu stii niciodata ce anume astepti de la un om pe care ti l-ai dori alaturi, in pat, in viata de zi cu zi, poate chiar alaturi la o stare civila...
In functie de evolutia ta mai dai drop unor pretentii, si adaugi altele. In functie de prioritatile tale in mintea ta se mai formeaza o imagine a unui posibil mr right.
Mie mi-au placut ochii albastri dintotdeauna, dar am avut parte doar de ochi negri.
Mi-as fi dorit un om deschis si cu simtul umorului, dar am dat doar peste unii extrem de seriosi si greu de descifrat.
mi-am dorit anumite lucruri, am avut anumite asteptari, dar am avut parte de cu totul altceva...spre surprinderea mea, ceea ce am obtinut a fost mult mai cool si mai interesant decat ceea ce cautam initial.
Cautam lucruri,oameni,locuri, si ne imaginam ca ceea ce cautam e ceea ce ne-ar trebui noua...descoperim uimiti ca nu ne cunoastem decat intr-o mica masura, pentru ca in cazul in care obtinem ceea ce ne-am dorit fie ne plictisim repede, fie descoperim ca nu e asa de interesant pe cat ne-am imaginat ca ar fi...
Apoi mai e un aspect, fiecare dintre noi se dezvaluie treptat, si in anumite situatii, nu suntem open books asa cum am putea afirma la un moment dat, si rezonam in mod diferit cu diverse persoane, situatii, experiente, momente.
Si atunci un om care poate ti s-a parut a fi the best for you, ar putea sa nu ti se mai para la fel peste un an doi, sau dupa ce l-ai vazut beat la o petrecere or whatever...
Ok, e normal pana la urma sa avem pretentii, asteptari, si orice altceva...Dar la fel de normal e sa fim sinceri cu noi .
Eu am ramas surprinsa cand mi-am dat seama ca imi place un barbat care are burta. Un barbat care pe alocuri e nesimtit si nu isi da seama cand gafeaza. Un barbat care nu e neaparat foarte destept, care nu se imbraca mereu asa cum mi-ar placea mie, si care nu are neaparat o caruta de bani si o masina traznet.
Imi placea un om normal, pentru ca la randul meu si eu sunt un om normal...
O femeie care nu arata nici rau dar nici bine, (in acceptiile revistelor glossy), o femeie desteapta dar care mai si da cu batul in balta din cand in cand...
The point is...pretentiile noastre nu sunt asa de mari pe cat vociferam in lumea larga.
Pentru ca idealul e o poveste relativa...si pentru ca in intunericul nostru, atunci cand nu ne e teama de sinceritate suntem perfetc constienti de imperfectiunea noastra., si stim foarte bine ca nu ne dorim decat cate putin...din aproape in aproape, si suntem constienti ca in orice moment suntem altfel, capabili si de bune si de rele, capabili sa fim si frumosi si urati...in orice ipostaza a vietii...
De fapt hai sa luam viata asa cum olarul ia bucata de lut, ce stie ca-i apartine, si o modeleaza asa cum vrea el si cum simte...bucata de lut hai sa fim propriile persoane...pentru ca tu iti apartii doar tie...si doar pe tine te poti face ideal...dar asta doar in acceptiunea ta...
:):)::)
De asemenea des intalnita in mirificele caiete de amintiri, stiti la ce ma refer, ca doar toata lumea a avut macar unul.
Si in functie de fiecare veneau raspunsurile...bineinteles pe baza experientei vaste acumulate din pasiunile ce le faceam pentru actorii/actritele din reviste si tv, colege/colegi care ni se pareau noua mai ...altfel :)
Sa aiba ochi albastri, 1.80m, sa fie dragut, sa se imbrace bine, sa fie saten,sa fie mai mare cu un an sau doi, sa nu fumeze, sa-i placa muzica house, sa aiba simtul umorului, sa aiba masina, ...si multe astfel de cerinte...
Pe la 20 si, intrebarea suna un pic mai aranjata...asta in cazul in care tot sari de la un mr right la altul, -Ce iti doresti de la un barbat?
Si incepi iar cu o suita de dorinte, care apoi duce la o discutie, cu multe zambete si hahaieli, pentru ca dai in diverse si ajungi sa discuti pe unul, pe altul...
Ideea e ca nu stii niciodata ce anume astepti de la un om pe care ti l-ai dori alaturi, in pat, in viata de zi cu zi, poate chiar alaturi la o stare civila...
In functie de evolutia ta mai dai drop unor pretentii, si adaugi altele. In functie de prioritatile tale in mintea ta se mai formeaza o imagine a unui posibil mr right.
Mie mi-au placut ochii albastri dintotdeauna, dar am avut parte doar de ochi negri.
Mi-as fi dorit un om deschis si cu simtul umorului, dar am dat doar peste unii extrem de seriosi si greu de descifrat.
mi-am dorit anumite lucruri, am avut anumite asteptari, dar am avut parte de cu totul altceva...spre surprinderea mea, ceea ce am obtinut a fost mult mai cool si mai interesant decat ceea ce cautam initial.
Cautam lucruri,oameni,locuri, si ne imaginam ca ceea ce cautam e ceea ce ne-ar trebui noua...descoperim uimiti ca nu ne cunoastem decat intr-o mica masura, pentru ca in cazul in care obtinem ceea ce ne-am dorit fie ne plictisim repede, fie descoperim ca nu e asa de interesant pe cat ne-am imaginat ca ar fi...
Apoi mai e un aspect, fiecare dintre noi se dezvaluie treptat, si in anumite situatii, nu suntem open books asa cum am putea afirma la un moment dat, si rezonam in mod diferit cu diverse persoane, situatii, experiente, momente.
Si atunci un om care poate ti s-a parut a fi the best for you, ar putea sa nu ti se mai para la fel peste un an doi, sau dupa ce l-ai vazut beat la o petrecere or whatever...
Ok, e normal pana la urma sa avem pretentii, asteptari, si orice altceva...Dar la fel de normal e sa fim sinceri cu noi .
Eu am ramas surprinsa cand mi-am dat seama ca imi place un barbat care are burta. Un barbat care pe alocuri e nesimtit si nu isi da seama cand gafeaza. Un barbat care nu e neaparat foarte destept, care nu se imbraca mereu asa cum mi-ar placea mie, si care nu are neaparat o caruta de bani si o masina traznet.
Imi placea un om normal, pentru ca la randul meu si eu sunt un om normal...
O femeie care nu arata nici rau dar nici bine, (in acceptiile revistelor glossy), o femeie desteapta dar care mai si da cu batul in balta din cand in cand...
The point is...pretentiile noastre nu sunt asa de mari pe cat vociferam in lumea larga.
Pentru ca idealul e o poveste relativa...si pentru ca in intunericul nostru, atunci cand nu ne e teama de sinceritate suntem perfetc constienti de imperfectiunea noastra., si stim foarte bine ca nu ne dorim decat cate putin...din aproape in aproape, si suntem constienti ca in orice moment suntem altfel, capabili si de bune si de rele, capabili sa fim si frumosi si urati...in orice ipostaza a vietii...
De fapt hai sa luam viata asa cum olarul ia bucata de lut, ce stie ca-i apartine, si o modeleaza asa cum vrea el si cum simte...bucata de lut hai sa fim propriile persoane...pentru ca tu iti apartii doar tie...si doar pe tine te poti face ideal...dar asta doar in acceptiunea ta...
:):)::)
joi, 6 noiembrie 2008
imagini....
m-am simtit o trista azi,
sunt obosita, si dezamagita...
nu as putea da un motiv anume...
e o stare declansata de o suma de lucruri, un amestec de stari , difuze si nu de lunga durata,
nu am vrut sa merg la party la kiss pentru ca nu prea aveam chef, nu eram imbracata in nici un fel,
dar surprinzator m-am lasat prinsa in jocul colegilor mei si am mers.
nu mi-a mai pasat de nimic. e bine cand esti necunoscut ... si nu tin neaparat sa cunosc lume...
m-am asezat pe o canapea, am palavragit cu colega mea, am baut gin, am mancat ceva...si am observat...
mintea mea capta imagini, ecranul mare si stralucitor, fata trista si machiata emo ce canta la chitara, tipul brunet si dragut dar prea scund de la Mandinga, barmanul ce servea bauturi, mesele pline de farfurii, chelnerita ce cara un turn de pahare goale, candelabrul ce nu se potrivea nicicum in imensul cort, draperiile ce ascundeau geamul bleg, oamenii ce zambeau stramb , necunoscutii ce mai intindeau o mana spunandu-si numele, trupurile bine facute ce dansau spasmodic pe bar,
eu care nu voiam sa simt nimic, care nu imi pasa, eu care intrebam care pleca mai devreme, eu care simteam ca nu imi gasesc locul in multimea aproape falsa si complet interesata...eu discutand tampenii cu andrushka si spunandu-i ca nu inteleg de ce - voi fetele frumoase , care aratati foarte bine, si sunteti si destepte , nu aveti lumea la picioare, eu intrebandu-ma daca lumea ar fi altfel daca as avea un trup frumos, eu discutand cu Vlad despre cum neam simtit la Cluj, despre ce facem si ce am vrea sa facem...eu care discutand cu Vlad m-am calmat si am iesit partial din starea de tristana :), eu dandu-mi seama once again ca sunt ceea ce sunt si nu vreau sa fiu altceva decat la decizia mea...
voi avea un uichend interesant si ...thanks Vlad by the way...
sunt obosita, si dezamagita...
nu as putea da un motiv anume...
e o stare declansata de o suma de lucruri, un amestec de stari , difuze si nu de lunga durata,
nu am vrut sa merg la party la kiss pentru ca nu prea aveam chef, nu eram imbracata in nici un fel,
dar surprinzator m-am lasat prinsa in jocul colegilor mei si am mers.
nu mi-a mai pasat de nimic. e bine cand esti necunoscut ... si nu tin neaparat sa cunosc lume...
m-am asezat pe o canapea, am palavragit cu colega mea, am baut gin, am mancat ceva...si am observat...
mintea mea capta imagini, ecranul mare si stralucitor, fata trista si machiata emo ce canta la chitara, tipul brunet si dragut dar prea scund de la Mandinga, barmanul ce servea bauturi, mesele pline de farfurii, chelnerita ce cara un turn de pahare goale, candelabrul ce nu se potrivea nicicum in imensul cort, draperiile ce ascundeau geamul bleg, oamenii ce zambeau stramb , necunoscutii ce mai intindeau o mana spunandu-si numele, trupurile bine facute ce dansau spasmodic pe bar,
eu care nu voiam sa simt nimic, care nu imi pasa, eu care intrebam care pleca mai devreme, eu care simteam ca nu imi gasesc locul in multimea aproape falsa si complet interesata...eu discutand tampenii cu andrushka si spunandu-i ca nu inteleg de ce - voi fetele frumoase , care aratati foarte bine, si sunteti si destepte , nu aveti lumea la picioare, eu intrebandu-ma daca lumea ar fi altfel daca as avea un trup frumos, eu discutand cu Vlad despre cum neam simtit la Cluj, despre ce facem si ce am vrea sa facem...eu care discutand cu Vlad m-am calmat si am iesit partial din starea de tristana :), eu dandu-mi seama once again ca sunt ceea ce sunt si nu vreau sa fiu altceva decat la decizia mea...
voi avea un uichend interesant si ...thanks Vlad by the way...
la plus grand amour....
am palavragit cu cip azi...
cip este o dragoste mare, ciudata ,neimplinita si neterminata...
cip este baiatul cu parul cret si ochi verzi, cu zambet iscoditor si voce moale,
cip e cel care la fel ca si mine se exprima in scris cel mai bine,
cip e cel care m-a iubit cel mai mult, care mi-a scris o sumedenie de ganduri,
e cel care mi-a spus cel mai sincer si primul - Te iubesc.
cip e cel pe care l-am iubit cel mai mult pana acum, e cel pe care l-am adorat si nu l-am putut accepta niciodata pentru ca nu era mereu langa mine,
cip e cel dupa care adormeam plangand si e cel care a fost de ajuns sa imi spuna o singura data -Ai incredere in mine- ca sa nu ma mai indoiesc niciodata.
dar cu toate astea el e cel caruia nu am putut sa-i spun decat dupa ce ne-am despartit
-Te iubesc-, el e cel pe care l-am alungat constant de teama ca simteam prea mult si din partea lui si mai mult...
Cip e cel care a ramas acolo, e cel care are locul lui special , ingrijit mereu,
e cel care va fi mereu cu un pas in urma mea, gata sa intrebe ce mai fac si gata sa ma asigure de toata dragostea lui in continuare...
Acum trec luni si nu stim unul de altul...dar apoi dupa un timp eu il visez si stiu ca in cateva zile el intr-un fel sau altul ma va contacta...intotdeauna da de mine.
La fel si azi. Acum vreo 3 zile l-am visat si ma gandeam daca o sa fie la fel, daca vom vorbi, cu toate ca ultima data am vb in august
Si...am povestit...normal...pentru ca e cip, always a step behind me.
cip este o dragoste mare, ciudata ,neimplinita si neterminata...
cip este baiatul cu parul cret si ochi verzi, cu zambet iscoditor si voce moale,
cip e cel care la fel ca si mine se exprima in scris cel mai bine,
cip e cel care m-a iubit cel mai mult, care mi-a scris o sumedenie de ganduri,
e cel care mi-a spus cel mai sincer si primul - Te iubesc.
cip e cel pe care l-am iubit cel mai mult pana acum, e cel pe care l-am adorat si nu l-am putut accepta niciodata pentru ca nu era mereu langa mine,
cip e cel dupa care adormeam plangand si e cel care a fost de ajuns sa imi spuna o singura data -Ai incredere in mine- ca sa nu ma mai indoiesc niciodata.
dar cu toate astea el e cel caruia nu am putut sa-i spun decat dupa ce ne-am despartit
-Te iubesc-, el e cel pe care l-am alungat constant de teama ca simteam prea mult si din partea lui si mai mult...
Cip e cel care a ramas acolo, e cel care are locul lui special , ingrijit mereu,
e cel care va fi mereu cu un pas in urma mea, gata sa intrebe ce mai fac si gata sa ma asigure de toata dragostea lui in continuare...
Acum trec luni si nu stim unul de altul...dar apoi dupa un timp eu il visez si stiu ca in cateva zile el intr-un fel sau altul ma va contacta...intotdeauna da de mine.
La fel si azi. Acum vreo 3 zile l-am visat si ma gandeam daca o sa fie la fel, daca vom vorbi, cu toate ca ultima data am vb in august
Si...am povestit...normal...pentru ca e cip, always a step behind me.
marți, 4 noiembrie 2008
pokito a poko
helloooo.
sunt eu, lore.
o lore ce nu vrea nicicum sa renunte la anumite chestii-trestii.
adica ...agresivitate...la ce bun?
apoi stress nejustificat...la ce bun?
apoi nervi intinsinla maxim...
ideea care ma framanata e ca nu vreau nicicum sa fiu altfel doar pentru a obtine o slujba, a placea, a fi acceptata...
dragii mei vreau sa divortez...de tara asta, de majoritatea oamenilor din ea, vreau sa parasesc frustrarile ...si sa fie bine...
pokito a poko e numele unei melodii cantate de Chambao..
daca va place spaniola ascultati...
sunt eu, lore.
o lore ce nu vrea nicicum sa renunte la anumite chestii-trestii.
adica ...agresivitate...la ce bun?
apoi stress nejustificat...la ce bun?
apoi nervi intinsinla maxim...
ideea care ma framanata e ca nu vreau nicicum sa fiu altfel doar pentru a obtine o slujba, a placea, a fi acceptata...
dragii mei vreau sa divortez...de tara asta, de majoritatea oamenilor din ea, vreau sa parasesc frustrarile ...si sa fie bine...
pokito a poko e numele unei melodii cantate de Chambao..
daca va place spaniola ascultati...
luni, 3 noiembrie 2008
obisnuiam...
de fiecare data cand se intampla cate ceva nou obisnuiam sa incep sa scriu
sa notez in multele si vesnicile mele caiete ,caietzele, agende, jurnale...
faceam un fel de jurnal al pasiunii ce o faceam...
asa am ajuns la concluzia ca pasiunile mele (cel putin pentru barbati) nu tin mai mult de o saptamana doua...
uitandu-ma in urma gasesc cateva constante, cum ar fi psihologia, fotografia, sibiul, franta...
dar despre psihologie vreau acum sa amintesc ...
zilele trecute i spuneam soramii ca nu voi scapa niciodata de obsesia pentru psihologie, iar ea mi-a servit un serios de ala in genul broscutei...(cunoscatorii stie:)!)
si e o pasiune pe care oricat as ignorao...revine...over and over again...
mai lipseste sa imi spuna doamne doamne....
DA FA DRACULUI CEVA, CA DE ATATIA ANI M-AI CAPIAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
:):):):):):)
sa notez in multele si vesnicile mele caiete ,caietzele, agende, jurnale...
faceam un fel de jurnal al pasiunii ce o faceam...
asa am ajuns la concluzia ca pasiunile mele (cel putin pentru barbati) nu tin mai mult de o saptamana doua...
uitandu-ma in urma gasesc cateva constante, cum ar fi psihologia, fotografia, sibiul, franta...
dar despre psihologie vreau acum sa amintesc ...
zilele trecute i spuneam soramii ca nu voi scapa niciodata de obsesia pentru psihologie, iar ea mi-a servit un serios de ala in genul broscutei...(cunoscatorii stie:)!)
si e o pasiune pe care oricat as ignorao...revine...over and over again...
mai lipseste sa imi spuna doamne doamne....
DA FA DRACULUI CEVA, CA DE ATATIA ANI M-AI CAPIAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
:):):):):):)
fredonam...
your eyes are haunting me!!!
armin van buren :)
am fost acasa in uichend si m-am intors in bucuresti cu microbuzul,
in dreapta mea un tip dragut cu un accent pur si de la mama lui, inghesuit intr-un scaun minuscul...
la radio soferul lasase sa ne incante europa.fm
si cum ei difuzeaza mereu melodii vechi si atotstiute (dragute de altfel) domnul din dreapta mea, fredona de mama focului, privea pe fereastra si fredona de nu avea aer...
iar pe mine ma pufnea rasu, si imi muscam buzele ca sa nu izbucnesc...
culmea e ca la un moment dat ma trezesc si eu mormaind, iar din dreapta mea mai aud is versurile asa in surdina...
tare!!!
armin van buren :)
am fost acasa in uichend si m-am intors in bucuresti cu microbuzul,
in dreapta mea un tip dragut cu un accent pur si de la mama lui, inghesuit intr-un scaun minuscul...
la radio soferul lasase sa ne incante europa.fm
si cum ei difuzeaza mereu melodii vechi si atotstiute (dragute de altfel) domnul din dreapta mea, fredona de mama focului, privea pe fereastra si fredona de nu avea aer...
iar pe mine ma pufnea rasu, si imi muscam buzele ca sa nu izbucnesc...
culmea e ca la un moment dat ma trezesc si eu mormaind, iar din dreapta mea mai aud is versurile asa in surdina...
tare!!!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
