Prima ninsoare….

Cred ca a durat ani de zile,
era un ritual, era seara in general,
luam o hainuta pe noi, si ciorapi grosi in picioare, sau papuci haiosi de casa,

acasa la mine in oraselul meu de turta dulce, stau la etajul trei, si cum in cartier sunt doar bloace de 4 etaje, nu ai probleme ca nu vezi cerul, si cum e un cartier asa mai marginas, nu e trafic , si poti auzi cum ningeeee....

anyway...cum vedeam ca incepe sa ninga pentru prima oara, ieseam in balcon, eu si sora mea si ca doi indieni, sarbatoream, celebram primii fulgi de nea,

stateam cu limba scoasa ca sa-i gustam, inspiram aerul rece si care parca spunea povesti...
cantam toate catecele pe care ni le puteam aduce aminte, absolut toate si in toate limbile pe care noi le puteam pronunta, mai rau , mai bine...

stateam asa cam doua ore si era o splendoare sa vezi in lumina felinarului de la coltul strazii cum cernea dumnezeu printre degete fulgii , ne inghetau obrajii si degetelele pe marginea de fier a geamului de la balcon,
geamul de la bucatarie se vedea ca e aburit, si bateam din cand in cand ca sa-i atentionam pe ai nostri, se auzea atunci mama cu un glas pitigaiat – treceti tuuu in casa ca o sa raciti...-

dar razand ne intorceam la ale noastre,
nu ne certau, nu ne spuneau nimic, era prima ninsoare, si toata lumea se bucura, e un sentiment ciudat....mirosea a curat, a sarbatoare, a totul va fi bine, a oameni ce se gandeau ca au scapat de anul asta si acum pot sa faca planuri pentru un an mai bun,

azi sunt in bucuresti, si la acum jumatate de ora ( 10.00) a nins pentru prima oara,
sunt aici , dar as da totul sa fiu iar acolo....